FEMEIA E UN ZAR... Inapoi

De câteva zile mă gândesc cum să scriu aceste rânduri ca să fiu înţeleasă. Probabil tu....vei spune...cine să înţeleagă femeia?Ai dreptate... Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese. Aşa că, acest editorial ar fi trebuit scris de un bărbat, nu de o femeie, pentru că, orice aş spune eu, ar însemna NIMIC.

Sper că nu aţi uitat de vestita carte a lui Knott Much, „Tot ce ştiu bărbaţii despre femei“? Pentru cei care nu ştiu la ce mă refer, când deschizi această carte, vei vedea că ea este goală. Şi nu este o greşeală de tipar! Pur şi simplu, mesajul cărţii este următorul: bărbaţii nu ştiu NIMIC despre femei.

Nu vorbesc despre femeie, dar pot afla mai multe despre ea...din gândurile lui. Dragostea şi siguranţa l-au convins să simtă mai mult pentru ea. Iată cum o înţelege bărbatul azi...

Ziua femeii! Doar o zi a femeii? De ce avem nevoie de o zi festivă, de o sărbătoare ca să celebrăm femeia? Probabil pentru că am uitat să o facem, aşa cum la întrebarea lui Confucius: „ce părere ai despre morală?“ Lao Tzu îi răspundea: „discuţia despre morală poate apărea doar acolo unde aceasta a fost pierdută, pentru că dacă ea ar exista s-ar manifesta de la sine, iar discuţia ar fi inutilă“. Aşa şi în cazul nostru, avem nevoie de sărbători pentru a readuce în suflet sentimente şi amintiri care ar trebui să se manifeste de la sine, în mod natural. Astfel femeia şi principiul feminin ar trebui să fie celebrate zilnic, măcar pentru simplul motiv că reprezintă jumătate din Viaţa existentă în Univers ... la fel şi bărbatul ca derivat al principiului masculin, care reprezintă cealaltă jumătate, trebuie celebrat în aceeaşi măsură.

Deturnarea normalităţii şi a firescului nu ar fi aşa de stridentă dacă până şi mica sărbătoare, deşi pare să i se dea o destul de mare importanţă, nu ar fi prea săracă în semnificaţii, concluzia decurgând din însuşi ritualul practicat de întreaga obşte. Haideţi să ne gândim cum este sărbătorită această zi de către fraţii mai mari ai „generaţiei Mc Donald’s“: ...bărbaţii, cu mentalitatea mielului de Paşti, se întrec în cadouri pentru a nu înşela aşteptările demne de o soţie de şeic din Dubai care îşi permite de dragul ei, să cumpere luna de pe cer şi să o facă să lumineze în culoarea roşie (cum ar fi dacă i s-ar îndeplini un asemenea hatâr unei cadâne cu calităţi?...probabil că lumea ar arăta ca un bordel imens), iar femeile merg să se deconecteze la un spectacol de striptease masculin, unde dacă asistaţi, aţi vedea în ochii femeilor prezente, strălucirea recrutului care a ieşit în prima permisie.

Bărbaţii tratează sărbătoarea dintr-o perspectivă mercantilă, iar femeile dintr-una de refulare sexuală acumulată pe parcursul unui an în care dorinţa sexuală a fost reprimată de dragul etichetei.

Oare asta înseamnă să sărbătoreşti femeia?...feminitatea?...femininul? Ăsta o fii oare sensul sărbătorii? ...şi cu toate astea ne întrebăm de ce lumea e tot mai plină de bărbaţi proşti şi femei gonflabile. Poate ar trebui să ne întrebăm dacă mai ştim sau am ştiut vreodata să fim femei şi bărbaţi cu adevărat. Ştim oare ce sărbătorim? ...celebrăm în primul rând pe cea care ne-a dat tuturor viaţă, celebrăm pe cea care ne-a legănat pe toţi în braţe când eram mici, celebrăm mirosul mâncării şi căldura „ca la mama acasă“, celebrăm glasul bunicii care ne citea poveşti, celebrăm prima dragoste, celebrăm pe cea care îşi dedică viaţa bărbatului iubit, până când moartea îi va despărţi, celebrăm privirea a cărei dulceaţă îţi înseninează faţa când îţi spune tata, celebrăm Ceva-ul care umple bărbatul pentru a face Universul complet. Oare celebrăm ceva din toate astea? Sărbători fericite! (M.S.)

Concluzia vă aparţine...

Sfat pentru tine...

„Atenţie la o femeie care gândeşte logic! Căci logica şi femeia sunt atât de heterogene, încât este împotriva naturii când apar împreună“. (Johannes Cotta)